Ursu

De ce il chema Ursu?

 Pentru ca semana cu un urs, cel putin cand era puiut.
Si imi plac ursii. Pe vremea cand in Romania nu prea erau jucarii am mestesugarit eu insami cativa ursi din plus.
Mi-a placut Ursu din Ciresarii, o serie de romane pentru tineri (si nu numai), scrise de Constantin Chirita. Hei, cine isi aminteste de Ciresari?

Dar sa revenim la Ursu, catelul Rottweiler blond. Unii au spus ca era metis, altii (eu) ca e vorba de o gena care si-a impus caracteristicile. Toti fratii si surorile lui erau negri cu pete de foc. Ursu era...blond, dar sigur avea constitutia unui Rottweiler de talie mare si se purta ca atare. Si nu au obtinut americanii Rottweileri aurii?
Pe scurt...era deosebit. Ca Oblio in tara tuguiatilor.

Foarte devotat, ascultator atunci cand voia el, ne apara de "dusmani" si impotriva vointei noastre.
Nu era agresiv. Doar isi apara tara (curtea) si neamul.
Ii spuneam "Du-te de te leaga" si se baga singur in padoc. Cred ca s-ar fi si legat singur, daca ar fi avut posibilitatea. Statea legat de dragul nostru. Daca se plictisea, facea o miscare brusca din cap si rupea cu usurinta sarma de 5mm (pe cuvant). Pe urma venea bucuros spre noi cu mingea in gura, purtata tantos. sa ne jucam un pic.

Cand am avut oameni la treaba am ajuns la concluzia ca stie sa numere. Statea linistit legat(nu rupea sarma sau carabina) pana cand ultimul isi termina treaba si pleca. Pe urma isi cerea libertatea.
 Era sa uitam odata de Viorel, un mestesugar al instalatiilor electrice (cu diploma). Nu stiam de ce Ursu sta inistit. Am inteles_nu iesea la numaratoare.

Cea mai buna prietena a lui era Kitty babe. O pisica. De la care a invatat sa se curete...ca pisicile.
Kitty era o pisica foarte ordonata. Daca pe birou un creion sau o carte nu erau la locul lor (stabilit de Kitty, evident) erau inlaturate. Adica date jos. Si aici intervenea Ursu. Care a mancat cartea la propriu. Ce puteai sa spui, ca mi-a mancat cainele tema? Bine ,el manca si alte cele, oferite cu drag de Kitty.

Era innebunit cand Kitty se urca in copac, sa nu se intample ceva, sa nu cada. Va dati seama ce era cand mergea pisica pe varful gardului...Teroare. Ursu nu mai cunostea nici un "catel" care sa faca asa ceva.

Kitty sarea din copac zdup pe cusca lui si Ursu invariabil ridica capul brusc si se lovea de cusca. Dar asta facea parte din jocurile lor. Se iubeau la fel de mult. Kitty ii cerceta consecvent cusca sa vada daca nu e pe aproape  un soricel.
S-a dus Kitty. A disparut pur si simplu. De mult.
Ursu a cunoscut alte pisicute cu care s-a imprietenit pentru ca erau tot un soi de "kitty babe".

Ne iubea pe toti, eram prietenii lui. Dar recunostea ca sef doar pe M. Cand ii spunea cateodata apasat "Mai baiete", isi tragea capul intre umeri, ca nu stia de unde vine lopata. Da, a fost odata si o lopata. In situatii disperate se iau masuri extreme. Si a trebui sa fie despartit de Capsunel. Cine e Capsunel? O sa va spun alta data. Curand.

S-a dus Ursu. Pe 31 decembrie 2014, cu cateva ore inainte de a implini 12 ani. A fost o noapte foarte rece, -20 grade. Inima i-a cedat. E adevarat ca nu se simtise bine in ultimul an, de abia mergea cu toate tratamentele.
Dar a trait 12 ani, nu? Peste media cainilor din aceasta rasa, si sigur mult mai mult decat mama si tatal lui.
Cred ca s-a simtit bine alaturi de noi.

De mult, intr-o discutie, afirmam ca aceste animalutze se umanizeaza in prezenta noastra, a oamenilor. Si o Doamna Doctor mi-a replicat: "Ele ne umanizeaza pe noi".
Acum sunt sigura ca avea dreptate.