V-ati inchipuit vreodata un catel pe care sa il cheme Capsunel? Cred ca e singur in lumea asta mare.
Nu, numele nu l-am pus eu. L-a pus o vecinica mica, care ii arunca peste gard de-ale mancarii: coji de castraveti, resturi de ceapa verde... si cam de astea. Mai tarziu mi-a spus ca se gandea cum ar trebui sa il cheme. S-a uitat la capsuni, s-a uitat la cires...si a decis ca ii plac mai mult capsunele. Ce-ar fi fost sa il cheme Ciresel?
Dar asta nu e tot. Capsunel, pentru ca asa i-a ramas numele, initial: se numea Hot dog.
Genealogie: fiul unui catel de rasa, cu urechile ca un elicopter cand sarea deodata doua garduri sa ajunga la noi in gradina, si a lui Wolfy, cateaua maidaneza oplosita la noi.
Capsunel era cel mai amarat din toti fratii lui. Probabil de aceea nu l-a luat nimeni.
L-am numit catelul gospodar. El era in primul rand pazitorul curtii.
Cand era mic-mic, a fost singurul care si-a dat seama ce mare lucru e sa ai o casa, deci singurul care a beneficiat de cusca de carton improvizata de socrul meu. Mai mult decat atat , era singurul caruia i-a trebut prin cap sa ia osul din supa comuna, in timp ce ceilalti puiuti limpaiau de zor. Lua osul, il punea in cusca (care era a lui), si revenea la supa. Dupa ce terminau supa el se retragea in cusca, delectandu-se cu osul (care nu era mic), maraind din cand in cand pe cei ce se apropiau. Si asta in fiecare zi.
In sfarsit, unul din vecini a vrut sa il ia. Dar Capsunel a trecut cu printr-o gaura mica din gard, aproape sa se sugrume, si a revenit in CURTEA LUI. Da, simtul de proprietate era foarte dezvoltat. De aici neintelegerile cu Ursu.
Stau si ma gandesc la Capsunel. El doar isi pazea lumea lui. Un caine frumos, de talie ceva mai mica decat Ursu. Un caine iubitor, dar nu sunt majoritatea cainilor asa? Un caine obisnuit, pana la urma.
Obisnuit desigur, dar capabil de fapte neobisnuite.
A inceput cu o cearta cu Ursu, o disputa care a degenerat de la mariituri la agresiune. Care nu era prima, dar cu siguranta cea mai grava, o disputa care s-a incheiat cu o lopata.
Lupta pentru suprematie, pentru a fi caiinele alfa, pentru a fi cei mai iubiti si alintati de stapani...
A fost o lupta sangeroasa la propriu. Ursu a avut o ureche pe jumatate rupta cu rani pe bot. Capsunel, ranit la ochi, dar mai ales cu pieptul sfasiat.
O lupta pe care nu am vazut-o venind. Cand erau doar ei, fara stapani in apropiere, obisnuiau sa se joace impreuna.
Sigur , a fost dus de urgenta la doctor, operat si cusut.Viata i-a fost salvata.
Ne gandeam ce vom face in continuare...
In nici un caz nu mai puteau sa stea impreuna. Asa ca s-a decis in unanimitate sa il luam adormit si sa il lasam pe unul din dealurile departe de casa, in vie, la marginea unui satuc. Ne gandeam ca se va gasi un suflet caruia sa i se faca mila de un caine ranit, dar foarte frumos si bine hranit, de altfel.
Asa s-a facut... Parea o decizie buna, buna pentru a-l salva pe Capsunel.
Dar M. nu adornit toata noaptea, dupa asta. A plans. A doua zi s-a invoit de la scoala si a plecat pe dealuri cu o colega sa il caute pe Capsunel. Plangand.
A fost si sotul meu, separat (eu eram plecata in interes de serviciu , departe). L-au cautat, l-au strigat...
Am vorbit seara la telefon. Am incercat sa o linistesc pe M. Nu prea am avut succes.
Dar se spune ca timpul vindeca...ma rog, eu cred ca doar atenueaza. Asa ca s-a mai linistit si M.
Doar ca intr-o seara, dupa mai mult de o saptamana, l-a visat. L-a visat in curte. Si in curte l-a gasit.
Capsunel a parcurs vreme de o saptamana spatiul de cativa kilometri buni care il desparteau de casa. Nu stim dupa ce s-a ghidat, dupa soare, stele, hamaiturile altor caiini...Nu stim ce a mancat...E un mister.
Dar a ajuns ACASA, la curtea lui iubita.
Pe urma am gasit (de fapt M. a gasit) o solutie. Am impartit curtea, separand o bucata unde sa stea Capsunel. Curtea inca e asa, desi Capsunel nu mai e. La doua luni dupa ce Ursu a adormit, l-a urmat.
Cum am zis, a fost un caine obisnuit, ca majoritatea cainilor. Dar are si va avea mereu un loc in inima noastra. Gospodar cum e, cred ca si-a facut rost de o cusca , in care sade mandru. Si inca ne pazeste.
Da, asta e mica poveste a lui Capsunel, fiul lui Wolfy. Cine e Wolfi? Asta e o alta poveste...Curand...
Sa aveti un sfarsit de saptamana cu soare in suflet.
sâmbătă, 12 martie 2016
sâmbătă, 5 martie 2016
Ursu
De ce il chema Ursu?
Pentru ca semana cu un urs, cel putin cand era puiut.
Si imi plac ursii. Pe vremea cand in Romania nu prea erau jucarii am mestesugarit eu insami cativa ursi din plus.
Mi-a placut Ursu din Ciresarii, o serie de romane pentru tineri (si nu numai), scrise de Constantin Chirita. Hei, cine isi aminteste de Ciresari?
Dar sa revenim la Ursu, catelul Rottweiler blond. Unii au spus ca era metis, altii (eu) ca e vorba de o gena care si-a impus caracteristicile. Toti fratii si surorile lui erau negri cu pete de foc. Ursu era...blond, dar sigur avea constitutia unui Rottweiler de talie mare si se purta ca atare. Si nu au obtinut americanii Rottweileri aurii?
Pe scurt...era deosebit. Ca Oblio in tara tuguiatilor.
Foarte devotat, ascultator atunci cand voia el, ne apara de "dusmani" si impotriva vointei noastre.
Nu era agresiv. Doar isi apara tara (curtea) si neamul.
Ii spuneam "Du-te de te leaga" si se baga singur in padoc. Cred ca s-ar fi si legat singur, daca ar fi avut posibilitatea. Statea legat de dragul nostru. Daca se plictisea, facea o miscare brusca din cap si rupea cu usurinta sarma de 5mm (pe cuvant). Pe urma venea bucuros spre noi cu mingea in gura, purtata tantos. sa ne jucam un pic.
Cand am avut oameni la treaba am ajuns la concluzia ca stie sa numere. Statea linistit legat(nu rupea sarma sau carabina) pana cand ultimul isi termina treaba si pleca. Pe urma isi cerea libertatea.
Era sa uitam odata de Viorel, un mestesugar al instalatiilor electrice (cu diploma). Nu stiam de ce Ursu sta inistit. Am inteles_nu iesea la numaratoare.
Cea mai buna prietena a lui era Kitty babe. O pisica. De la care a invatat sa se curete...ca pisicile.
Kitty era o pisica foarte ordonata. Daca pe birou un creion sau o carte nu erau la locul lor (stabilit de Kitty, evident) erau inlaturate. Adica date jos. Si aici intervenea Ursu. Care a mancat cartea la propriu. Ce puteai sa spui, ca mi-a mancat cainele tema? Bine ,el manca si alte cele, oferite cu drag de Kitty.
Era innebunit cand Kitty se urca in copac, sa nu se intample ceva, sa nu cada. Va dati seama ce era cand mergea pisica pe varful gardului...Teroare. Ursu nu mai cunostea nici un "catel" care sa faca asa ceva.
Kitty sarea din copac zdup pe cusca lui si Ursu invariabil ridica capul brusc si se lovea de cusca. Dar asta facea parte din jocurile lor. Se iubeau la fel de mult. Kitty ii cerceta consecvent cusca sa vada daca nu e pe aproape un soricel.
S-a dus Kitty. A disparut pur si simplu. De mult.
Ursu a cunoscut alte pisicute cu care s-a imprietenit pentru ca erau tot un soi de "kitty babe".
Ne iubea pe toti, eram prietenii lui. Dar recunostea ca sef doar pe M. Cand ii spunea cateodata apasat "Mai baiete", isi tragea capul intre umeri, ca nu stia de unde vine lopata. Da, a fost odata si o lopata. In situatii disperate se iau masuri extreme. Si a trebui sa fie despartit de Capsunel. Cine e Capsunel? O sa va spun alta data. Curand.
S-a dus Ursu. Pe 31 decembrie 2014, cu cateva ore inainte de a implini 12 ani. A fost o noapte foarte rece, -20 grade. Inima i-a cedat. E adevarat ca nu se simtise bine in ultimul an, de abia mergea cu toate tratamentele.
Dar a trait 12 ani, nu? Peste media cainilor din aceasta rasa, si sigur mult mai mult decat mama si tatal lui.
Cred ca s-a simtit bine alaturi de noi.
De mult, intr-o discutie, afirmam ca aceste animalutze se umanizeaza in prezenta noastra, a oamenilor. Si o Doamna Doctor mi-a replicat: "Ele ne umanizeaza pe noi".
Acum sunt sigura ca avea dreptate.
Pentru ca semana cu un urs, cel putin cand era puiut.
Si imi plac ursii. Pe vremea cand in Romania nu prea erau jucarii am mestesugarit eu insami cativa ursi din plus.
Mi-a placut Ursu din Ciresarii, o serie de romane pentru tineri (si nu numai), scrise de Constantin Chirita. Hei, cine isi aminteste de Ciresari?
Dar sa revenim la Ursu, catelul Rottweiler blond. Unii au spus ca era metis, altii (eu) ca e vorba de o gena care si-a impus caracteristicile. Toti fratii si surorile lui erau negri cu pete de foc. Ursu era...blond, dar sigur avea constitutia unui Rottweiler de talie mare si se purta ca atare. Si nu au obtinut americanii Rottweileri aurii?
Pe scurt...era deosebit. Ca Oblio in tara tuguiatilor.
Foarte devotat, ascultator atunci cand voia el, ne apara de "dusmani" si impotriva vointei noastre.
Nu era agresiv. Doar isi apara tara (curtea) si neamul.
Ii spuneam "Du-te de te leaga" si se baga singur in padoc. Cred ca s-ar fi si legat singur, daca ar fi avut posibilitatea. Statea legat de dragul nostru. Daca se plictisea, facea o miscare brusca din cap si rupea cu usurinta sarma de 5mm (pe cuvant). Pe urma venea bucuros spre noi cu mingea in gura, purtata tantos. sa ne jucam un pic.
Cand am avut oameni la treaba am ajuns la concluzia ca stie sa numere. Statea linistit legat(nu rupea sarma sau carabina) pana cand ultimul isi termina treaba si pleca. Pe urma isi cerea libertatea.
Era sa uitam odata de Viorel, un mestesugar al instalatiilor electrice (cu diploma). Nu stiam de ce Ursu sta inistit. Am inteles_nu iesea la numaratoare.
Cea mai buna prietena a lui era Kitty babe. O pisica. De la care a invatat sa se curete...ca pisicile.
Kitty era o pisica foarte ordonata. Daca pe birou un creion sau o carte nu erau la locul lor (stabilit de Kitty, evident) erau inlaturate. Adica date jos. Si aici intervenea Ursu. Care a mancat cartea la propriu. Ce puteai sa spui, ca mi-a mancat cainele tema? Bine ,el manca si alte cele, oferite cu drag de Kitty.
Era innebunit cand Kitty se urca in copac, sa nu se intample ceva, sa nu cada. Va dati seama ce era cand mergea pisica pe varful gardului...Teroare. Ursu nu mai cunostea nici un "catel" care sa faca asa ceva.
Kitty sarea din copac zdup pe cusca lui si Ursu invariabil ridica capul brusc si se lovea de cusca. Dar asta facea parte din jocurile lor. Se iubeau la fel de mult. Kitty ii cerceta consecvent cusca sa vada daca nu e pe aproape un soricel.
S-a dus Kitty. A disparut pur si simplu. De mult.
Ursu a cunoscut alte pisicute cu care s-a imprietenit pentru ca erau tot un soi de "kitty babe".
Ne iubea pe toti, eram prietenii lui. Dar recunostea ca sef doar pe M. Cand ii spunea cateodata apasat "Mai baiete", isi tragea capul intre umeri, ca nu stia de unde vine lopata. Da, a fost odata si o lopata. In situatii disperate se iau masuri extreme. Si a trebui sa fie despartit de Capsunel. Cine e Capsunel? O sa va spun alta data. Curand.
S-a dus Ursu. Pe 31 decembrie 2014, cu cateva ore inainte de a implini 12 ani. A fost o noapte foarte rece, -20 grade. Inima i-a cedat. E adevarat ca nu se simtise bine in ultimul an, de abia mergea cu toate tratamentele.
Dar a trait 12 ani, nu? Peste media cainilor din aceasta rasa, si sigur mult mai mult decat mama si tatal lui.
Cred ca s-a simtit bine alaturi de noi.
De mult, intr-o discutie, afirmam ca aceste animalutze se umanizeaza in prezenta noastra, a oamenilor. Si o Doamna Doctor mi-a replicat: "Ele ne umanizeaza pe noi".
Acum sunt sigura ca avea dreptate.
vineri, 4 martie 2016
Un nou inceput?
Ei, a trecut ceva vreme de cand nu am mai "publicat". Nu inseamna ca am stat degeaba. Doar ca ... am luat o pauza.
Ma gandeam la numele blogului. A aparut dintr-o gluma. Stateam noi si "margeleam" .Sotul meu, amuzat, a spus "Iata micii mestesugari". Multa vreme am dorit sa il schimb. Sa fie mai sugestiv, mai elegant.
Dar cred ca ma reprezinta . Si nu numai pe mine.
In primul rand cine suntem "noi", cei care margelesc. Ei, au fost cativa, dar am ramas singura. Deci eu sunt micul mestesugar, deocamdata.
Acum sa vedem de ce micii mestesugari. Ce sunt micii mestesugari? Ce fac ei?
Mestesugaresc, evident.
Adica au ceva creativ in ei.
Se poate ca micii mestesugari sa faca niste cercei, sau o brosa, sau un colier.
Dar pot face si o "Negresa" (prajitura) desavarsita si ciocolatoasa, chiar daca nu o posteaza pe nici un blog. Dar sa stiti ca Negresa Ancai e de poveste.
Unii mestesugari (sau mestesugarese) pot fi food bloggers. Cu niste retete super. Credeti-ma, le-am incercat.
Sau doar fac acasa niste bucate de te lingi pe degete.
Alti mici mestesugari pot dresa caini sau pot ajuta pe altii sa o faca. Doar din dragoste pentru aceasta arta si din dragoste pentru caini.
Bineinteles ca sunt mestesugari care pot ciopli un lemn ca sa scoata la suprafata mici opere de arta,sau pot folosi piatra, sau pot picta, sau...
Si acum, de ce mici. Pentru ca ne bucuram de micile noastre realizari. Sau poate suntem modesti?!
Bine, unii ar spune ca au realizari mari. Depinde cu cine te compari.
IDEEA e ca sunt oameni pe care ii cunosc, si unii pe care ii "cunosc " din lumea virtuala. Ma gandesc sa scriu si despre ei.
Voi scrie despre Ursu. El sigur nu e mic. Mai bine zis nu era mic. Dar asta in alta seara.
ps Poate ca nimeni nu va citi cele scrise pe blogg. Nu e rau nici asa, macar nu ma fac de ras (hi, hi)
miercuri, 4 decembrie 2013
No name
Nu are un nume. Inca.
Dar e un inceput in asteptarea INSPIRATIEI!
marți, 3 decembrie 2013
Tree of life (27)
Un nou copac al vietii si bucuriei. Coral rosu, cupru. Culori calde, ca focul din soba, intr-o zi friguroasa de decembrie.
duminică, 1 decembrie 2013
Tree of life (26)
Un copac incarcat cu sperante! Am mai spus asta inainte? Nu e nici o problema. E bine sa avem sperante, asteptari. Si e si mai bine daca facem tot ce putem sa se infaptuiasca. Sa nu asteptam in van!
Acest copacel chiar asta face: ne da energie, intelepciune, optimism, sanatate. Si suntem gata de actiune, nu-i asa?
La multi ani Romania! La multi ani, romani!
Pastrati-va visurile si traditiile! Avem radacini puternice!
Actionati pentru bunastare, pentru educatie, pentru civilizatie aici, pe acest plai!
Nu asteptati!
Ceea ce imi doresc si mie!
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Tree of life (25)
Coral, rosu ca focul, si turcoaz. Cupru natural, invartit, rasucit, forjat cu ciocanul (chinuit?!).
Un copacel vesel si decorativ menit sa ne mentina optimismul.
Fie el si moderat... cateodata.
La multi ani celor care isi sarbatoresc azi numele!
La multi ani de Sfantul Andrei, cel intai chemat!
vineri, 29 noiembrie 2013
marți, 26 noiembrie 2013
Tree of life (23)
O spendoare de copac! Cald si vesel. Cocteil de culori. Unakitul se imbina cu agatele, calcitul si piatra soarelui.
Pret 45 RON
luni, 25 noiembrie 2013
Tree of life (22)
Pret 45 RON
duminică, 24 noiembrie 2013
Tree of life (21)
Cupru natural, piatra soarelui, agate, ochi de tigru.
Piatra soarelui benefica in special pentru Gemeni si Leu.
Ochiul de tigru ne mentine cu picioarele pe pamant, ne incurajeaza optimismul si ne ridica moralul. Stimuleaza integritatea si vointa. Benefic pentru Gemeni, Taur, Balanta, Capricorn.
Iar agatele...sunt pentru toate zodiile!
Foarte buna pentru vremurile incerte in care traim!
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
Tree of life (20) Spring
Pret 45 RON
vineri, 22 noiembrie 2013
Tree of life (19)
Un copac vara?
Unakit, agate si piatra verde cu glitter pe un cadru din cupru natural.Pret 45 RON
joi, 21 noiembrie 2013
Tree of Life (18)
Ametistul creaza stabilitate, pace, calmeaza, da echilibru, curaj si forta interioara.
Cuprul natural este un element cu proprietati curative recunoscute, antimicrobian.
Dar inafara de asta sa ne bucuram de frumusetea acestui copac.
Despre proprietatile pietrelor semipretioase puteti afla aici.
Pret 45 RON
miercuri, 20 noiembrie 2013
Tree of life (17) Cherry
Acest copac din cuart cherry si cupru natural ne infloreste in suflet.
Cuartul Cherry are efecte impotriva anxietatii si este un cristal cu puteri vindecatoare, de echilibrare.
Pret 45 RON
luni, 18 noiembrie 2013
Yellow earrings
De fapt i-am facut pentru mine (si ii port cu multa placere).
Daca va place modelul, aveti adresa de mail.
duminică, 17 noiembrie 2013
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
Love 4 blue
Subtitlu: "I'm back".
A trecut o lunga perioada, in care m-am tot gandit daca voi continua sa impartasesc cu cei ce imi viziteaza blogul bijuteriile mele. Cred ca am cativa prieteni...cel putin asa sper. Si cred ca se vor bucura de "bucuriile" mele.
Astea fiind spuse, sa trecem la treaba.
Veti vedea un pandantiv, alcatuit din cupru si margele Preciosa. Este format din doua parti, doua pandantive de fapt. Cand voi reusi sa fac niste fotografii mai bune voi face si un tutorial.
Si acesta e pandantivul in forma finala.
Mai lipseste un snur de catifea albastra.
A trecut o lunga perioada, in care m-am tot gandit daca voi continua sa impartasesc cu cei ce imi viziteaza blogul bijuteriile mele. Cred ca am cativa prieteni...cel putin asa sper. Si cred ca se vor bucura de "bucuriile" mele.
Astea fiind spuse, sa trecem la treaba.
Veti vedea un pandantiv, alcatuit din cupru si margele Preciosa. Este format din doua parti, doua pandantive de fapt. Cand voi reusi sa fac niste fotografii mai bune voi face si un tutorial.
vineri, 5 aprilie 2013
Samurai spring
Ce legatura are acest pandantiv cu samuraiul? Dupa ce am vorbit despre moartea samuraiului, acum reprezentam viata.
Si un haiku inchinat primaverii:
a cool spring breeze . . .
flowers swaying side to side
in the meadow
Jake S.
si inca
Oh, these spring days!
A nameless little mountain,
wrapped in morning haze!
Daca va place pandantivul si haiku si, mai ales daca ghiciti cum am ales numele, "Samurai spring" va apartine.
Dacă sunteți foarte departe de mine ... va fi greu ... dar cel puțin știu că o persoană foarte inteligentă se uită la bijuteriile mele...
What is the connection of this pendant with samurai? After talking about the death of the samurai, now I'm representing life.
And a haiku dedicated to spring:
the cool spring breeze. . .
flowers swaying side to side
in the meadow
Jake S.
and still
Oh, These spring days!
A nameless little mountain,
Wrapped in morning haze!
Matsuo Basho's Haiku
If you love the pendant and haiku and, especially if you guess how I chose the name ,"Samurai spring" is yours.
If you are too far away from me...will be difficult...but at least I know that a very intelligent person is looking after my jewelry...
Pret 45 RON (Inclus snur suede)
miercuri, 3 aprilie 2013
Tree of life (16) Sakura
b.JPG)
+Cherry+blossom+tree.JPG)
Atunci când lumânările sunt aprinse;
Caderea florii de cires. "
Haiku (poezie japoneza) de Shirao
Copacul florii de cires, Sakura, semnifica tranzitia, viata trecatoare. Perioada scurta de inflorire, fragilitatea , dar si frumusetea lor au starnit imaginatia multor poeti si creatori. Se spune ca fiecare floare cazuta semnifica viata pierduta in batalie a unui samurai.
Chinezii, pe de alta parte, ii atribuie puterea dominatoare, sexualitatea si frumusetea feminina.
Am avut prilejul sa ma plimb in Belgia, pe o strada plina de ciresi infloriti. E minunat. E una din amintirile mele cele mai frumoase.
When the candles are lit;
Cherry blossom fall."
Haiku by Shirao
Cherry Blossom Tree , Sakura, meaning "tranzient of life". Short period of flowering, fragility, and beauty stirred the imagination of many poets and artists. They say that every fallen flower signifies a life lost in battle of Samurai.
The Chinese, on the other hand, assigns dominant power, sexuality and feminine beauty.
I had the opportunity to walk in Belgium, on a street full of cherry blossoms. It's great. It's one of my most beautiful memories.
Pret 45 RON
Abonați-vă la:
Postări (Atom)